Ediţia III

gpfnsspri2017

FNSSPRI 2017 a luat sfârșit!

Ediţia a treia a Forumului Naţional al Studenţilor la Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale – euROpa100 – s-a desfăşurat în perioada 23-26 noiembrie 2017, în Bucureşti şi s-a bucurat de participarea a 50 de studenţi de la facultăţile din doemniile SP şi RI din toată ţara (Timişoara, Cluj, Galaţi, Constanţa, Craiova şi Bucureşti).

Pe parcursul celor 3 zile şi jumătate de proiect, am avut oportunitatea de a discuta, împreună cu participanţii noştri, despre rezultatele şi provocările României în diferite momente marcante ale evoluţiei sale până la acest an aniversar (2018), dar şi despre rolul pe care noi, studenţii la SP şi RI îl putem juca în contextul evenimentelor viitoare. Pentru a putea explora aceste subiecte şi pentru a avea un fundament solid pe baza căruia să ne realizăm proiecţiile şi intervenţia, am organizat o serie de activităţi specifice, precum: dezbateri, ateliere de lucru, paneluri şi mai ales, sesiuni de lucru în grupuri în cadrul cărora participanţii au avut ocazia să dezbată despre care consideră ei că ar trebui să fie una dintre cele mai importante priorități ale României, când va prelua Președinția Consiliului UE în 2019. În urma discuțiilor, aceștia au ajuns la concluzia că lupta împotriva excluziunii sociale ar trebui să se afle în centrul eforturilor țării noastre, și nu numai.

Rezultatele acestui document vor fi diseminate pe site-urile FNSSPRI şi CeSIP şi, mai mult decât atât, vor fi distribuite partenerilor noştri de anul acesta: Comisia pentru Afaceri Europene din cadrul Senatului României, Ministerul Afacerilor Externe – Cabinetul Ministrului Delegat pentru Afaceri Europene; SNSPA, Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Universitatea Dunărea de Jos din Galați, Univestitatea Ovidius din Constanţa şi Universitatea din Craiova.

Forumul de anul acesta a beneficiat şi de participarea la discuţii a unor invitaţi cu experienţe diverse şi din medii diferite de lucru; din mediul academic, ni s-au alăturat Conf. Univ. Radu Ungureau și Conf. Univ. Andrei Ţăranu, din mediul politic ne-am bucurat de prezenţa senatoarei Gabriela Creţu, a deputaţilor Petre Florin Manole şi Adriana Săftoiu şi a Ministrului Delegat pentru Afaceri Europene Victor Negrescu. Ni s-au alăturat de asemenea experţi şi reprezentanţi din presă: expert în diplomaţie culturală – Daniel Sur, expert în comunicare politică – Dan Sultănescu; din partea Institutului European Român – Mihai Sebe, din partea Institutului Cultural Român – Horia Barna şi directorul platformei Calea Europeană – Dan Cărbunaru.

Întrucât scopul principal al Forumului Naţional al Studenţilor la Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale este acela de a crea o comunitate şi un cadru în care studenţii la SP şi RI să poată dezbate idei şi obiective comunne, care mai apoi să îi ajute în conturarea unei cariere în domeniu, în cadrul ediţiei „euROpa100”, am invitat la discuţii şi tineri care deja îşi urmează planurile de carieră, începute pe băncile facultăţilor precum: Bogdan Mureşan – cercetător în cadrul Institutului European Român, Denisa Bratu – fostă Delegată de Tineret a României la ONU şi Ioana Covei – actuală Delegată de Tineret a României la ONU. Aceştia ne-au împărtăşit din experienţa lor şi ne-au oferit sfaturi importante pentru viitor.

La finalul celor 3 zile şi jumătate am tras ultimele concluzii cu privire la ce a reprezentat Forumul de anul acesta pentru participanţii „euRopa100”, iar motivaţi de importanţa pe care acesta o are încă în experienţa unui student la SP şi RI, am pregătit alături de ei structura generală a ediţiei următoare.
Anul acesta proiectul a beneficiat de patronajul Comisiei pentru Afaceri Europene și al Ministerului Afacerilor Externe, precum şi de sprijinul organizatoric al Institutului Bancar Român, al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti și al Asociației Studenților la Științe Politice.

24129584_1508060089289164_7271471743538662636_n

În continuare, ataşăm documentul la care s-a lucrat până în prezent:

Președinția României la Consiliul Uniunii Europene 2019: Perspective privind problema excluziunii sociale și riscului de sărăcie

 

Preambul

Președinția României la Consiliul Uniunii Europene în 2019 reprezintă pentru țara noastră atât provocarea de a asigura buna funcționare a acestei instituții, cât și oportunitatea de a avea un impact pozitiv la nivelul Uniunii. În condițiile în care Uniunea Europeană se confruntă cu ascensiunea unei atitudini populist-eurosceptice, studenții și studentele care au luat parte la a treia ediție a Forumului Național al Studenților la Științe Politice și Relații Internaționale au discutat despre modalitățile prin care România ar putea să contribuie pozitiv și să-și reafirme susținerea față de proiectul european de integrare și față de partenerii din cadrul Uniunii.

În urma dezbaterilor avute pe parcursul celor patru zile, noi, studenții și studentele la Ştiințe Politice și Relații Internaționale, am ajuns la concluzia că una dintre cele mai relevante probleme la nivelul întregii Uniuni Europene este cea a excluziunii sociale. Credem că România ar trebui să stabilească această temă ca fiind una dintre prioritățile sale pentru Președinția pe care o va deține în 2019 și, în continuare, vom prezenta două propuneri concrete, care credem că vor duce către o Europă mai incluzivă şi care, totodată vor augmenta imaginea ţării noastre în cadrul Uniunii.

Ce este Președinția Consiliului Uniunii Europene?

 

Președinția Consiliului este asigurată de către statele membre ale UE, din 6 în 6 luni, prin rotație, fiecare stat care deține președinția având o perioadă de activitate de 18 luni. Statele membre care dețin președinția lucrează în grupuri de trei (România va alcătui în 2019 Trioul cu Finlanda și Croația) pentru realizarea unui Program al Președinției ce stabilește obiectivele pe termen lung și pregătește o agendă comună. România va prelua, în Programul Național, o parte din proiectele și direcțiile setate de Președinția Austriei, urmând ca Finlanda să preia la rândul ei, unele din prioritățile României pentru asigurarea continuității procesului decizional. În cazul României, rolul principal în exercitarea la nivelul instituțiilor europene a activității Președinției va fi asigurat de către Ministerul Afacerilor Externe prin Reprezentanța permanentă de la Bruxelles. În prima jumătate a anului 2019, vor fi cel puțin două aspecte cu impact direct asupra Președinției: suprapunerea Președinției române pe alegerile pentru Parlamentul European, și implicit schimbarea Comisiei și  negocierile privind ieșirea Marii Britanii din UE.  Astfel, prima parte a perioadei de exercitare a Președinției României la Consiliu va fi marcată de finalizarea negocierilor interinstituționale în vederea adoptării dosarelor legislative (incluzând aici Planul Financiar Multianual) și asigurarea continuării procesului decizional de către Consiliu. Cea de-a doua parte, va fi marcată de finalizarea negocierilor pentru Brexit și lansarea spre dezbatere a unor teme/dosare europene care prezintă un interes prioritar pentru țara noastră. Acestea din urmă vor fi promovate în principal pe agenda reuniunilor informale şi a conferințelor care vor fi organizate în România.

 

Problema excluziunii sociale în România și Europa

Excluziunea socială este un fenomen multidimensional prin care anumite grupuri se confruntă cu dezavantaje sistematice care le împiedică să beneficieze de drepturile pe care un sistem social ar trebui să le garanteze pentru toți membrii săi. Această excludere se manifestă pe trei dimensiuni:

  • Dimensiunea economică, respectiv lipsa condițiilor materiale necesare asigurării unui trai decent, precum accesul la piața muncii, condiții de muncă decente, etc.
  • Dimensiunea social-culturală, respectiv discriminarea unui grup pe criterii legate de etnie, rasă, religie, orientare sexuală, dizabilități, vârstă,  origine, etc.
  • Dimensiunea politică, respectiv privarea de drepturi civico-politice precum dreptul la participare, organizare și reprezentare politică, egalitate în fața legii, libertate de exprimare și conștiință, etc.

Toate cele trei dimensiuni au, printre altele, ca efect, nu doar marginalizarea respectivelor grupuri din viața socială și politică a comunităților din care fac parte, ci şi creșterea riscului de sărăcie la nivelul de ansamblu al respectivului stat.

                                                                                                                              

Situația în Europa (atât date statistice, cât și direcții actuale de acțiune)

În anul 2016, un european din 5 se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar 16% din rezidenții Uniunii Europene, adică aproximativ 75 de milioane, sunt  afectați de sărăcia materială, aceasta fiind una dintre cauzele ce duc la excluziune socială. De asemenea, în anul 2015 mai mult de 66% din persoanele fără loc de muncă trăiau în risc sărăcie și excluziune socială. Fenomenul afectează diverse categorii sociale, precum tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, 31,3% fiind expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, o altă categorie afectată sunt copii, 29,6% din cei cu vârste sub 18 ani fiind expuși acestui risc, femeile sunt afectate mai mult decât bărbații de excluziune socială sau sărăcie, diferența fiind de 1,4%, la nivel european.

Problema excluziunii sociale este prezentă la nivelul întregii comunități, 24% din populația Uniunii Europene aflându-se în risc de sărăcie sau excluziune socială. Una dintre motivațiile pentru alegerea acestei probleme este importanța pe care o acordă Uniunea Europeană excluziunii sociale și sărăciei în strategia Europa 2020, în care un obiectiv prioritar pentru pilonul social este reducerea de la 120 milioane de europeni ce se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, la 20 de milioane, dar și conceptele-cheie care stau la baza acesteia: creștere inteligentă (dezvoltarea unei economii bazate pe cunoștință și inovație), creștere sustenabilă (promovarea unei economii mai eficiente, verzi și competitive) și creștere incluzivă (o economie cu rate ale șomajului cât mai mici și care să promoveze coeziunea socială). Pentru ca toate acestea să fie realizate, Comisia Europeană propune un sistem de indicatori ce trebuie atins de către statele membre: 75% din persoanele cu vârste între 20 și 64 de ani să fie angajate, 3% din PIB-ul UE să fie investit în cercetare și dezvoltare, rata abandonului școlar să scadă la 10%, și de asemenea, 40% din generația tânără să aibă o diplomă de absolvire a nivelului terțiar. Astfel, Comisia face referire la activități și obiective pe termen mediu și lung: creşterea ratei de angajare, o piață a muncii modernă, lupta împotriva sărăciei, sisteme de protecție socială, pregătirea eficientă a persoanelor pentru creșterea adaptabilității la noile condiții ale pieței muncii.

Coordonarea eforturilor statelor membre este crucială pentru succesul strategiei Europa 2020. Pentru a asigura acest proces, Comisia a pregătit un ciclu anual de coordonare a politicilor economice numit Semestrul European. Scopul acestuia este de a continua reformele structurale, de a susține crearea mai multor locuri de muncă, impulsionarea investițiilor, asigurarea finanțelor publice astfel încât acestea să fie în conformitate cu Pactul de Stabilitate și de Creștere, dar și să prevină dezechilibre la nivelul macroeconomic în UE.

De ce este important pentru România, în contextul european, să aibă ca prioritate problema excluziunii sociale?

În anul 2016, în România, 38,8% din populație se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială, fiind a doua țară din Uniunea Europeană cu cea mare rată de risc de sărăcie, după Bulgaria. Îngrijorător este procentul copiilor expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, 49,2%, dar și procentul  tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani fiind unul considerabil, de 45,6%. Conform Eurostat, 49,7% dintre români sufereau anul trecut din cauza deprivării materiale și sociale, România fiind țara cu cea mai mare pondere a populației în această situație. În anul 2015, a existat o scădere de la 54,2% la 49,6%, însă constatăm că nu au mai fost înregistrate progrese în acest sens, motiv pentru care avem nevoie de noi strategii pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale.

Conform INS, în 2016, 5 milioane de persoane trăiau în sărăcie. Până în 2020, România s-a angajat să reducă numărul persoanelor în risc de sărăcie relativă de la 5 milioane la 4,4 milioane (ceea ce înseamnă, de fapt, că ţara noastră doar îşi exprimă intenţia generică de a aborda chestiunea sărăciei într-un mod substanţial, fără a-şi asuma o responsabilitate politică reală în acest sens pe termen mediu). De asemenea, este îngrijorător că, după ce rata sărăciei a crescut între 2013 și 2014, ajungând la 25,1%, România nu a înregistrat progrese în acest sens, în perioada următoare, rata a stagnat la aproximativ 25%. Aproape jumătate dintre tinerii cu vârste sub 17 ani trăiesc în risc de excluziune socială și sărăcie, iar 45,7% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani sunt în aceeași situație.

Având în vedere situația din România și din Uniunea Europeană, considerăm că problematica excluziunii sociale trebuie să reprezinte o prioritate pentru agenda țării noastre în contextul deținerii președinției Consiliului, în anul 2019. În plus, propunerea unor politici al căror efect să conducă spre o incluziune socială efectivă poate reprezenta, în opinia noastră și un pas important în privinţa managerierii la nivel european a chestiunii refugiaţilor, în sensul asigurării unor condiţii umane de viaţă şi muncă persoanelor aflate în acestă situaţie, în interiorul graniţelor Uniunii.

Cum putem crea o Europă mai incluzivă?

1.Restructurarea cetățeniei europene astfel încât să nu mai fie legată de cetățenia națională pentru a putea fi acordată cu caracter temporar pentru refugiați.

Cetățenia Europeană, instituită prin Tratatului de la Maastricht din 1993 și  completată de Tratatul de la Lisabona, este unul dintre cele mai importante proiecte care au indicat începutul unei integrări politice și sociale pentru statele membre ale Uniunii Europene. În prezent, cetățenia europeană are o valoare mai mult simbolică și este complementară celei naționale, criteriul suficient pentru a putea fi considerat cetățean european fiind calitatea de cetățean al unuia dintre statele membre.

În baza celor două tratate menționate anterior, cetățenii europeni beneficiază de anumite categorii de drepturi, precum: libera circulație și dreptul de a se stabili liber pe teritoriul oricărui stat membru temporar sau pe o perioadă nedeterminată. Dreptul la rezidență permite cetățenilor să participe și să fie eligibili la alegerile pentru Parlamentul European și cele locale. Se introduce totodată și dreptul de a adresa pețiții Parlamentului European sau de a adresa plângeri Ombudsman-ului European. Pe plan extern, orice cetățean al Uniunii beneficiază de dreptul de a primi, pe teritoriul unei țări terțe, protecție diplomatică sau consulară din partea autorităților unui alt stat membru, dacă țara acestuia nu este reprezentată acolo, în aceeași măsură ca și resortisanții statului membru în cauză. Mergând pe linia relației dintre cetățeni şi instituțiile publice europene, un alt beneficiu adus de cetățenia europeană este posibilitatea de a scrie oricărei instituții sau organism al Comunității într-una dintre limbile statelor membre și de a primi un răspuns în aceeași limbă.

Considerăm că apartenența la o societate este recunoscută prin instituția cetățeniei, astfel susținem restructurarea cetățeniei europene astfel încât să nu mai fie legată de cetățenia națională pentru a putea fi acordată cu caracter temporar și pentru persoanele refugiate. Existența unei astfel de cetățenii are ca scop facilitarea posibilității ca grupul vizat să participe activ şi constructiv în societate la nivelul tuturor domeniilor de activitate, în aceleași condiții ca cetățenii europeni, pe perioada în care ei/ele se află în Uniune. Prin urmare, persoanele refugiate, indiferent de statul membru în care sunt localizate vor avea acces la drepturi și obligații comparabile cu cele pe care le dețin ceilalți cetățeni. Acest tip de cetățenie europeană trebuie cu necesitate să aibă un caracter temporar, limitat de încetarea statutului de refugiat al persoanei/lor respective (e.g decizia persoanei de a se repatria, încetarea situaţiei care a determinat părăsirea teritoriului naţional şamd). De asemenea, propunem ca aceasta să fie deconectată de cetățenia națională, deoarece fiecare stat membru are un proces birocratic complex de acordare a cetățeniei, ce presupune îndeplinirea mai multor criterii, poate cele mai importante dintre acestea, fiind obligativitatea de a fi fost rezident în acel stat o anumită perioadă, dar și de a cunoaște limba statului respectiv. Astfel, acordarea cetățeniei europene temporare trebuie gândită ca parte a unui proces instituțional european, care să fie detaşat de modalitățile fiecărui stat de acordare a cetățeniei naționale şi care să reflecte şi în practică valorile universale pe care Uniunea le promovează. Măsura propusă are ca scop facilitarea și inclusiv integrarea pe piața muncii a acestor persoane, fapt care va scădea riscul de sărăcie, ceea ce acționează ulterior și ca un impuls al incluziunii sociale, precum și pentru respectarea dreptului imigranților de a-și păstra propria identitate. De asemenea, credem că este un pas important în ceea ce priveşte evitarea creării la nivel european a unei categorii de cetăţeni de rang secund din persoanele ce sunt forţate de contexte independente de voinţa lor să își părăsească comunităţile de reşedinţă pentru a-şi prezerva existenţa.

Considerăm, mai presus de toate, că această propunere de deconectare a cetățeniei europene de cetățenia națională  ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele unui proces mai amplu de integrare, care să ofere fiecărui cetăţean al Uniunii confirmarea aspiraţiilor fundamentale ale UE de respect, solidaritate şi identitate comună.  Așadar, propunem înființarea unui Oficiu pentru Cetățenie Europeană la nivelul întregii Uniuni, care să gestioneze problema acordării cetăţeniei, pe baze individuale şi nu naţionale.

  1. Înființarea unei Agenții Europene pentru Incluziune Socială și Solidaritate

Propunem înființarea unei Agenții Europene pentru Incluziune Socială și Solidaritate care să faciliteze și să accelereze comunicarea dintre instituțiile statelor membre şi cele ale Uniunii, în scopul promovării incluziunii sociale prin soluții aplicate la nivel cât mai local astfel încât să îndeplinească nevoile specifice fiecărei unități administrativ teritoriale. Considerăm că, deși există deja instituții precum Fondul Social European care își asumă un asemenea obiectiv, puterea lor de a acționa la nivel local și de a lua măsuri concrete este slabă. În argumentarea acestei propuneri sugerăm României propunerea de adoptare la nivelul Uniunii a modelului ceh de eliminare a disparităţilor şi exculiunii sociale.

Agenția pentru Incluziune Socială și Solidaritate ar presupune un organism integrant pentru politicile de incluziune socială aplicate la diferite niveluri, de la guvernul central, la cel regional, chiar până la instituțiile municipale. Sugerăm ca funcționarea acestei instituții să se facă după principiul universal de acordare a serviciilor și beneficiilor sociale. De asemenea, aceasta ar însemna crearea un sistem european de protecție și beneficii sociale ce va putea fi aplicat mult mai ușor și altor categorii vulnerabile – e.g. refugiați, fiind, totodată un pas important în procesul de integrare. Agenția ar trebui să aibă puterea de a sancționa statele membre care nu își îndeplinesc atribuțiile, în domenii precum sănătatea, acordarea diferitelor beneficii sociale, siguranța produselor alimentare, educația, dar scopul principal să fie crearea unei rețele interstatale de sprijin reciproc pentru a identifica soluții sustenabile la problemele specifice fiecărui stat membru. Considerăm că modelul ceh este relevant pentru propunerea noastră, având în vedere eficiența acestuia în crearea unei societăți mai incluzive, în condițiile în care Republica Cehă are totuși cel mai mic procent din PIB investit în protecție socială și incidenţa sărăciei este cea mai mică din UE (15,3% comparativ cu media europeană de 24%).

Concluzii

Viitorul Europei nu este conturat doar de  instituțiile majore care asigură funcționarea sa, ci și de cetățenii săi, iar cu cât gradul de incluziune socială este mai mare, cu atât mai mult ne putem aștepta la o participare politică și civică mai pronunțată. Considerăm că pluralitatea opiniilor este cheia progresului nostru, și, astfel, sperăm că viziunea împărtășită de către studenții și studentele participante la Forumul Național al Studenților la Științe Politice și Relații Internaționale să se regăsească într-o oarecare măsură în direcțiile politice și sociale ale Uniunii Europene în anii ce urmează. De aceea, ne dorim ca propunerile descrise în cadrul acestui document să își găsească ecoul în Strategia României pentru Președinția Consiliului Uniunii Europene și să constituie, într-o formă cât mai accesibilă și realistă, una dintre prioritățile susținute la nivelul întregii comunități europene.

.

 

Semnatari/e

Alexe Vladimir-Ştefan- Facultatea de Ştiințe Politice- SNSPA, Bucureşti

Asan Aylin-Deniz, student Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea “Ovidius” Constanţa

Bădeanu Geanina-Facultatea de Filosofie şi Stiinţe Social-Politice din Iaşi

Bîrsan Cosmina-Adriana, student Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice, UAIC

Bucevschi Melisa-Maria- masterand Managementul Organizațiilor Politice, FSPAC, Cluj-Napoca

Bujdei-Tebeica Vlad – Facultatea de Ştiințe Politice- SNSPA, Bucureşti

Buruiană Cristina – Facultatea de Științe Politice – SNSPA, Bucureşti

Ciciu Elena Georgiana-Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Comunicare din Timișoara

Ciurea Andreea-Daniela – Facultatea de Științe Politice – SNSPA, București

Chirnoagă Elena-Alina – Facultatea de Științe Politice- SNSPA, București

Covaciu Madalina-Adriana –  Facultatea de Științe Politice – SNSPA, Bucureşti

Croicu Andreea-Elena – Facultatea de Relaţii Economice Internaționale, Academia de Studii Economice din București

Dogeanu Ioana Andreea, Facultatea de Științe Politice- SNSPA, București

Dragomir Mădălina-Elena – Universitatea București, Facultatea de Științe Politice, Masterat în Relații Internaționale

Farkaş Nicoleta-Florentina – Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării din Timişoara

Lazăr Alexandru Daniel- Facultatea de Ştiințe Politice, SNSPA, București

Lupu Bianca-Maria -Facultate de Istorie si Științe Politice, Universitatea “Ovidius” Constanța

Mateescu Dorina-Adriana-Facultatea de Ştiințe Politice, Filosofie şi Ştiințe ale Comunicării, Universitatea de Vest din Timişoara

Marian Radu-Stefan – student la Facultatea de Stiinte Politice – SNSPA, București

Melinte Diana-Maria – Facultatea de Științe Politice- SNSPA, București

Melinte Livia-Ioana – Facultatea de Științe Politice- SNSPA, București

Necea Oana-Maria, Facultatea de Științe Politice-Universitatea București

Nițu Nicolae – Eugen – student Facultatea de Științe Politice – SNSPA, Bucureşti

Petcu Diana Maria – masterand DRIIE – SNSPA, Bucureşti

Popa Elena-Laura, Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea din București

Pricop Ioana, Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice, UAIC

Rabota C.I. Alexandru – student Facultatea de Științe Politice – SNSPA, Bucureşti

Szovati Rozalia-Renata, Științe Politice, FSPAC, Cluj-Napoca

Spataru Diana- Facultatea de Științe Politice-SNSPA, București

Stamate Roxana Luiza- Facultatea de Științe Politice-SNSPA, București

Stancu Daniel-Andrei, student Facultatea de Științe Politice UB

Stăiculescu Cristina- Facultatea de Științe Politice, SNSPA, Bucureşti

Tănasă-Cozdreanu Diandra-Ioana, masterand Managementul Organizațiilor Politice, FSPAC

Tudorache Alexandru-Marian – Facultatea de Ştiinţe Politice – SNSPA, Bucureşti

Vrabie Tudor-Matei, FSPAC- Știinte Politice, Cluj

Ciobanu Vlad-Adrian, masterand Tehnici Diplomatice, Facultatea de Istorie, Universitatea București

 

Resurse

 

http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.10.9.html

http://paemfortis.ro/excluziunea-sociala/  

https://www.gov.uk/dfid-research-outputs/social-exclusion-topic-guide

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Europe_2020_indicators_-_poverty_and_social_exclusion

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=750

http://www.fonduri-structurale.ro/descarca-document/179

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/presidency-council-eu/

https://www.eu2017.ee/sites/default/files/2017-06/EU2017EE%20Programme_0.pdf

http://gov.ro/fisiere/stiri_fisiere/Memorandum_cu_tema_Planul_de_ac%C8%9Biune_pentru_preg%C4%83tirea_Pre%C8%99edin%C8%9Biei_Rom%C3%A2niei_la_Consiliul_UE_%C3%AEn_primul_semestru2019.pdf

http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.10.9.html

https://www.mpsv.cz/files/clanky/19478/Strategie_EN.pdf

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/dimensiuni_ale_incluziunii_sociale_in_romania_2016.pdf

http://www.revistacalitateavietii.ro/2006/CV-3-4-06/7.pdf

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=849

https://ec.europa.eu/commission/priorities/deeper-and-fairer-economic-and-monetary-union/european-pillar-social-rights_ro

 

#FNSSPRI #euROpa100 #CeSIP #FSPUB #IBR #MAE #Senat